s.n. (Livr.) Eșec total într-o acțiune întreprinsă; insucces, nereușită. – Din it. [far] fiasco.
s. v. cădere, eșec, insucces, nereușită, picare.
s. n. (sil. fias-), art. fiáscoul
n. livr. Eșec complet; nereușită totală; faliment. [Art. fiascoul; Sil. fias-co] /<it. [far]fiasco
s.n. – Eșec, insucces. It. fiasco (sec. XIX).
s.n. Insucces total, eșec, nereușită. [Pron. fias-co. / < it., fr. fiasco].
s. n. insucces total, eșec, nereușită. (< it. fiasco)