pers. 3 fibrilează, vb. I. Intranz. (Med.) A prezenta fibrilație. – Din fr. fibriller.
vb., ind. prez. 3 sg. fibrileáză
vb. I. 1. tr. A supune un material operației de fibrilare. 2. intr. (Med.) A face fibrilație; a avea o fibrilație. [Cf. it. fibrillare, fr. fibriller].
vb. I. tr. a supune un material operației de fibrilație. II. intr. (med.) a face fibrilație. (< fr. fibriller)
fibrile, s.f. 1. (Anat.) Element constitutiv al unei fibre; element constitutiv al țesutului conjunctiv, care dă fibrei musculare un aspect striat. 2. Parte constitutivă a unor fibre textile. – Din fr. fibrille.
f. Element constitutiv al unei fibre. /<fr. fibrille
s.f. 1. Fibră mică. ♦ Element al unui țesut conjunctiv, care dă fibrei musculare un aspect striat. 2. Parte constitutivă a unei fibre textile. [< fr. fibrille, lat. fibrilla].
s. f. 1. fibră de dimensiuni reduse. 2. element constitutiv al unei fibre. (< fr. fibrille, lat. fibrilla)