s.f. Contract prin care o persoană se angajează în fața creditorului să execute obligația debitorului în cazul când acesta nu ar executa-o el însuși în termen. [Pr.: -iu-si-u-] – Din fr. fidéjussion, lat. fidejussio, -onis.
s. f. (sil. -iu-si-u-), g.-d. art. fideiusiúnii
s.f. (Jur.) Garanție depusă de cineva pentru datoria altuia. [Pron. -de-iu-. / cf. lat. fideiussio, fr. fidéjussion].