s. f. (sil. -de-iu-), g.-d. art. fideiusoárei; pl. fideiusoáre
s. m. (sil. -de-iu-), pl. fideiusóri
s.m. (Jur.) Cel care garantează pentru altul, obligându-se să-i plătească datoriile. [Pron. -de-iu-. / < lat. fideiussor, cf. fr. fidéjusseur].
s. m. (jur.) cel care garantează pentru altul, obligându-se să-i plătească datoriile. (< fr. fidéjusseur, lat. fideiussor)