(1) fierbători, s.m., (2) fierbătoare, s.n. 1. S.m. Muncitor industrial care execută operațiile de fierbere în cadrul extragerii sau prelucrării unor materii prime. 2. S.n. (Tehn.) Aparat care servește la fierberea unor lichide; plonjor. – Fierbe + suf. -ător.
(1) fierbători, s.m., (2) fierbătoare, s.n. 1. S.m. Muncitor industrial care execută operațiile de fierbere în cadrul extragerii sau prelucrării unor materii prime. 2. S.n. (Tehn.) Aparat care servește la fierberea unor lichide; plonjor. – Fierbe + suf. -ător.
(persoană) s. m. (sil. fier-), pl. fierbătóri
(aparat) s. n. (sil. fier-), pl. fierbătoáre
(aparat) s. n. (sil. fier-), pl. fierbătoáre
(persoană) s. m. (sil. fier-), pl. fierbătóri
m. Muncitor specializat în operații de fierbere (în procesele industriale). /a fierbe + suf. ~ător
m. Muncitor specializat în operații de fierbere (în procesele industriale). /a fierbe + suf. ~ător