, fierbătóri, s.f. (reg.) 1. (înv.) lichid în fierbere; clocot, fierbere. 2. despărțitură în stână unde se fierbe urda.
(1) fierbători, s.m., (2) fierbătoare, s.n. 1. S.m. Muncitor industrial care execută operațiile de fierbere în cadrul extragerii sau prelucrării unor materii prime. 2. S.n. (Tehn.) Aparat care servește la fierberea unor lichide; plonjor. – Fierbe + suf. -ător.
(aparat) s. n. (sil. fier-), pl. fierbătoáre
m. Muncitor specializat în operații de fierbere (în procesele industriale). /a fierbe + suf. ~ător