definiția fiinta definiție dex

, ființez, vb. I. Intranz. A exista, a fi în ființă; a-și desfășura activitatea. [Pr.: fi-in-] – Din ființă.

vb. v. exista, fi, funcționa, trăi, viețui.

vb. (sil. fi-in-), ind. prez. 1 sg. ființéz, 3 sg. și pl. ființeáză

intranz. A se afla în realitate; a avea ființă; a fi; a exista. [Sil. fi-in-] /Din ființă

ființe, s.f. 1. Tot ceea ce are viață (și se mișcă); viețuitoare, vietate. ♦ Spec. Om; persoană. 2. Existență; viață. ♢ În ființă = a) (loc. adj.) existent; b) (loc. adv.) în realitate, aievea. ♢ Expr. A da ființă = a) a da viață, a naște; b) a realiza, a făuri, a concretiza. – Fi + suf. -ință.

s. 1. v. existență. 2. v. animal. 3. v. om. 4. v. viață.

≠ neființă

s. f. (sil. fi-in-), g.-d. art. fiínței; pl. fiínțe

f. 1) Ceea ce are viață; vietate; viețuitoare. 2) Existență reală; viață. ♢ A da ~ a) a da viață, a da naștere; b) a realiza, a făuri. [G.-D. ființei; Sil. fi-in-] /<lat. fientia