filamente, s.n. 1. Formație în formă de fir lung și subțire a unor celule din țesuturile animale sau vegetale. ♦ Spec. Piciorușul sau codița staminei. 2. Fir metalic foarte subțire din interiorul becurilor electrice sau al tuburilor electronice, care devine incandescent la trecerea curentului electric. – Din fr. filament, lat. filamentum.
s. n., pl. filaménte
n. 1) Formație organică filiformă, care intră în componența unui țesut animal sau vegetal; fibră. 2) Picioruș de susținere a anterei la o stamină. 3) Fir metalic din interiorul becurilor electrice sau al tuburilor electronice, care devine incandescent când este străbătut de curent electric. /<fr. filament, lat. filamentum
s.n. 1. Formație filiformă a unor celule animale sau vegetale. ♦ Parte a staminei care susține antera. 2. Conductor subțire, de obicei de metal, care devine incandescent când este străbătut de un curent electric. [Pl. -te, -turi. / < fr. filament].
, filamente, s.n. 1. Formație filiformă a unor celule animale sau vegetale. ♦ Parte a staminei care susține antera 2. Conductor subțire, de obicei de metal, care devine incandescent, când este străbătut de curent electric. 3. Formație întunecoasă care apare în cromosferă, însoțind erupțiile solare. (din fr. filament, lat. filamentum)