definiția filotim definiție dex

filotimi, -e, adj., s.n. (Înv.) 1. Adj. (Despre oameni) Generos, darnic, galanton. 2. S.n. Filodormă. [Acc. și: filotím] – Din ngr. filótimos.

filotimi, -e, adj., s.n. (Înv.) 1. Adj. (Despre oameni) Generos, darnic, galanton. 2. S.n. Filodormă. [Acc. și: filotím] – Din ngr. filótimos.

adj. v. culant, darnic, generos, mărinimos.

adj. v. culant, darnic, generos, mărinimos.

adj. m., pl. filótimi; f. sg. filótimă, pl. filótime

s. n., pl. filótime

adj. m., pl. filótimi; f. sg. filótimă, pl. filótime

s. n., pl. filótime

m. Plată nelegală pe care o pretinde cineva în schimbul unui privilegiu; filodormă. /<ngr. filótimos

( ~i, ~e) înv. (despre persoane) Care este generos; amator de a face daruri; darnic. /<ngr. filótimos

m. Plată nelegală pe care o pretinde cineva în schimbul unui privilegiu; filodormă. /<ngr. filótimos

( ~i, ~e) înv. (despre persoane) Care este generos; amator de a face daruri; darnic. /<ngr. filótimos

adj. – Generos, darnic, galanton. – Mr. filotim. Ngr. φιλότιμος (DAR; Gáldi 191). Sec. XVIII. – Der. filotim, s.n. (dar; filodormă), sec. XIX, înv.; filotimie, s.f. (generozitate, blîndețe), din ngr. φιλοτιμία; filotimisi, vb. refl. (a da dovadă de generozitate, a se purta cu galanterie), din ngr. φιλοτιμέω, aorist φιλοτίμησα (Graur, BL, IV, 79).

adj. – Generos, darnic, galanton. – Mr. filotim. Ngr. φιλότιμος (DAR; Gáldi 191). Sec. XVIII. – Der. filotim, s.n. (dar; filodormă), sec. XIX, înv.; filotimie, s.f. (generozitate, blîndețe), din ngr. φιλοτιμία; filotimisi, vb. refl. (a da dovadă de generozitate, a se purta cu galanterie), din ngr. φιλοτιμέω, aorist φιλοτίμησα (Graur, BL, IV, 79).