, firești, adj. 1. Care este conform legilor naturii, din natură. 2. Care este conform așteptărilor, cum era normal să fie; obișnuit, normal; natural. ♦ (Substantivat, n.) (Situație, împrejurare, comportare plină de) naturalețe. – Fire + suf. -esc.
adj., s. 1. adj. natural, normal, obișnuit, (înv.) fireș, (fig.) curat. (Aici nu e lucru ~.) 2. s. naturalețe. (~ul unei situații.) 3. adj. normal, obișnuit, regulat. (Puls ~.) 4. adj. v. natural. 5. s. v. naturalețe.
≠ artificial, nefiresc, nenatural, silit, straniu
(~éști) și substantival Care este în firea lucrurilor; care este în cadrul normei; natural; normal. /fire + suf. ~esc