f. (în trecut) 1) Unitate de măsură a suprafeței (egală cu un sfert de pogon). 2) Suprafață de pământ de această mărime. /cf. germ. Viertel
s.f. – Măsură de suprafață egală cu un sfert de definitie/pogon">pogon. Germ. Viertel „sfert” (DAR). Sec. XVIII, Mold. La aceeași sursă duc indirect fîrtai și fîrtal, s.n. (Trans., sfert, a patra parte), prin intermediul mag. fertály (DAR; Gáldi, Dict., 126), cf. cr. fertalj, sb. frtalj; și ferdelă, s.f. (măsură de capacitate egală cu 20 litri; cartier), în Trans., prin intermediul săs. fyrdel (Borcea 186).