definiția fisura definiție dex

fisurez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a căpăta fisuri. – Din fr. fissurer.

vb. v. sparge.

vb., ind. prez. 3 sg. și pl. fisureáză

tranz. A face să se fisureze. /<fr. fissurer

pers. 3 se ~eáză intranz. (despre corpuri solide) A plesni, formând fisuri; a căpăta fisuri. /<fr. fissurer

vb. I. tr., refl. A produce sau a căpăta fisuri. [< fr. fissurer].

vb. tr., refl. a produce, a căpăta fisuri. (< fr. fissurer)

fisuri, s.f. Crăpătură îngustă, plesnitură la suprafața sau în interiorul unui corp solid (metal, beton, aliaj, piatră, os etc.). – Din fr. fissure, lat. fissura.

s. v. spărtură.

s. f., g.-d. art. fisúrii; pl. fisúri

f. Crăpătură pe suprafața sau în interiorul unui corp, a unui organ sau material. [G.-D. fisurii] /<fr. fissure, lat. fissura

s.f. Crăpătură (îngustă), plesnitură (în metal, în beton, pe piele etc.). [Cf. fr. fissure, lat. fissura].

s. f. crăpătură, plesnitură (în rocă, beton, metal, piele etc.). (< fr. fissure, lat. fissura)