fisurez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a căpăta fisuri. – Din fr. fissurer.
vb. v. sparge.
vb., ind. prez. 3 sg. și pl. fisureáză
tranz. A face să se fisureze. /<fr. fissurer
pers. 3 se ~eáză intranz. (despre corpuri solide) A plesni, formând fisuri; a căpăta fisuri. /<fr. fissurer
vb. I. tr., refl. A produce sau a căpăta fisuri. [< fr. fissurer].
vb. tr., refl. a produce, a căpăta fisuri. (< fr. fissurer)