elem. fito-.
s. (mai ales la pl.) capriciu.
s. f., pl. fíțe
s.f. (reg., înv.) termen de adresare; mătușă, tușă, tușică.
s.f. pl. (Fam.; în expr.) A face fițe = a se arăta mofturos; a se lăsa rugat. – Et. nec.