s.f. Știință care se ocupă cu tehnica culturii plantelor agricole, în scopul obținerii unei producții cât mai bogate și de calitate superioară. – Din fr. phytotechnie.
s. f., art. fitotehnía, g.-d. fitotehníi, art. fitotehníei
f. Ramură a agriculturii care se ocupă cu studiul tehnicii cultivării plantelor. /<fr. phytotechnie
s.f. Disciplină care se ocupă cu tehnica culturii plantelor de câmp. [Gen. -iei. / < fr. phytotechnie, cf. fr. phyton – plantă, techne – artă].