fituiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) consuma1, a (se) termina. – Fit + suf. -ui.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fituiésc, imperf. 3 sg. fituiá; conj. prez. 3 sg. și pl. fituiáscă
fituiésc, vb. IV (pop.) 1. a achita (o datorie). 2. (refl.) a se sfârși, a se termina, a se isprăvi. 3. a da gata (banii), a cheltui tot, a mânca banii.