s.f. Starea, caracterul, însușirea a ceea ce este fix; nemișcare, neclintire; imobilitate; stabilitate. – Din fr. fixité.
s. 1. v. imobilitate. 2. imobilitate, neclintire, nemișcare, stabilitate. (~ unor dune.) 3. imobi-litate, înțepeneală, rigiditate. (~ privirii.)
s. f., g.-d. art. fixității
f. Caracter fix; stabilitate. /<fr. fixité
s.f. Stare, caracter a tot ceea ce este fix; imobilitate, nemișcare, înțepeneală, imuabilitate. [Cf. fr. fixité].
s. f. stare, caracter a ceea ce este fix; imobilitate, nemișcare. (< fr. fixité)