flăcăiandri, s.m. Flăcău mai tânăr; adolescent, flăcăuan. [Pr.: -că-ian-. – Var.: flăcăuándru s.m] – Flăcău + suf. -andru.
s. v. băiețandru.
s. m., pl. flăcăiándri/flăcăuándri, art. flăcăiándrii/flăcăuándrii