flagelări, s.f. Acțiunea de a flagela și rezultatul ei; biciuire. ♦ Pedeapsă aplicată în antichitate și în evul mediu; practică rituală ascetică în diverse religii; flagelație. – V. flagela.
s. biciuire, flagelație. (~ unui fanatic religios.)
s. f., g.-d. art. flagelării, pl. flagelări
f. 1) v. A FLAGELA și A SE FLAGELA. 2) (în evul mediu și în antichitate) Pedeapsă practicată sub formă de ritual religios. /v. a flagela
s.f. Acțiunea de a flagela și rezultatul ei; flagelație. [< flagela].