flagranți, -te, adj. Care sare în ochi; izbitor, evident. ♢ Flagrant delict = infracțiune descoperită în momentul savârșirii ei sau înainte ca efectele ei să se fi consumat. – Din fr. flagrant.
adj. 1. v. indiscutabil. 2. v. clar.
(~ți, ~te) 1) Care a avut loc în prezența unui martor ocular; comis sub ochii celui care constată. În flagrant delict. 2) Care este incontestabil; imposibil a fi negat din cauza evidenței sale. Contradicție ~tă. /<fr. flagrant, lat. fragrans, ~ntis
adj. Evident, izbitor, incontestabil. ♢ Flagrant delict = delict descoperit în momentul făptuirii lui sau înainte ca efectele lui să fi trecut. [< fr. flagrant].
adj. evident, izbitor. o ~ delict = delict descoperit în momentul sau îndată după făptuirea lui. (< fr. flagrant, lat. flagrans)
s.f. Caracterul a ceea ce este flagrant; evidență, fapt incontestabil. – Din fr. flagrance.
s. f. (sil. -gran-), g.-d. art. flagránței
f. 1) Caracter flagrant. 2) Fapt incontestabil prin evidența sa. /<fr. flagrance
s.f. Caracterul a ceea ce este flagrant; evidență, incontestabilitate. [< fr. flagrance].
s. f. caracterul a ceea ce este flagrant; fapt incontestabil. (< fr. flagrance)