, flambez, vb. I. Tranz. 1. A trece un obiect neinflamabil prin flacără în scopul sterilizării. 2. A încovoia un corp solid (în formă de bară, tub, placă), supunându-l acțiunii unor sarcini exterioare. – Din fr. flamber.
tranz. 1) (mai ales instrumente medicale) A steriliza, trecând prin para focului. 2) tehn. (bare sau plăci) A supune unei operații de flambaj. /<fr. flamber
vb. I. tr. 1. A trece prin flacără (instrumente chirurgicale etc.) pentru a steriliza. 2. A îndoi un corp solid după ce a fost supus la compresiune. [< fr. flamber].