expr. (adol., vulg.) a urmări (pe cineva) cu insistență, a nu lăsa în pace (pe cineva).
flegme, s.f. 1. Mucozitate vâscoasă, purulentă, provenind din diferite părți ale aparatului respirator și eliminată prin tuse sau vomă; expectorație. 2. Fire a omului nepăsător, cu sânge rece; nepăsare, calm, indiferență, răceală. – Din fr. flegme.
f. Secreție vâscoasă a căilor respiratorii eliminată prin tuse; expectorație; spută. /<fr. flegme
s.f. – 1. Mucozitate, expectorație. – 2. (Arg.) Palmă, lovitură. Gr. φλέγμα (sec. XVII), cf. Murnu 25. – Der. flegmatic, adj., din fr. flegmatique; flegmon, s.n., din fr. flegmon.
s.f. 1. Mucozitate expectorată, scuipat vâscos. 2. (Fig.) Nepăsare, indiferență totală față de emoții; caracter rece, impasibil. [< fr. flegme, cf. gr. phlegma].
s. f. 1. mucozitate expectorată, scuipat vâscos. 2. (fig.) nepăsare, indiferență totală față de emoții; caracter rece, impasibil. (< fr. flegme, lat., gr. phlegma)