definiția flexionarii definiție dex

, flexionez, vb. I. (Rar) 1. Refl. A se încovoia, a se îndoi. 2. Tranz. A schimba terminațiile cuvintelor după gen, număr, caz și persoană. [Pr.: -xi-o-] – Din flexiune.

vb. (sil. -xi-o-), ind. prez. 3 sg. și pl. flexioneáză

tranz. A face să se flexioneze. 2. intranz. (despre cuvinte) A schimba forma (în procesul declinării sau conjugării). [Sil. -xi-o-] /Din flexiune

pers. 3 se ~eáză intranz. (despre corpuri elastice) A căpăta formă de arc; a se îndoi; a se încovoia; a se curba; a se mlădia; a se arcui; a se coroia. [Sil. -xi-o-] /Din flexiune

vb. I. tr. A schimba terminațiile cuvintelor după gen, număr și caz. [Pron. -xi-o-. / < fr. flexionner].

flexionari, -e, adj. 1. Care se îndoaie, care se încovoaie. 2. Care are flexiune (2); flexibil. [Pr.: -xi-o-] – După fr. flexionnel.

adj. v. flexibil.

adj. m. (sil. -xi-o-), pl. flexionári; f. sg. flexionáră, pl. flexionáre

(~i, ~e) (despre limbi) Care posedă flexiune. [Sil. -xi-o-] /<fr. flexionnel

adj. (Despre o limbă) Care posedă flexiune. [După fr. flexionnel].

adj. (despre cuvinte) care posedă flexiune (2). o limbă ~ă = limbă în care raporturile gramaticale se exprimă prin afixe perfect sudate cu tema cuvântului. ♢ flexibil. (după fr. flexionnel)