flotații, s.f. 1. Procedeu de separare a mineralelor utile din minereuri sau a cărbunilor din steril. 2. Flotare (2). – Din fr. flottation.
s. f. (sil. -ți-e), art. flotáția (sil. -ți-a), g.-d. art. flotáției; pl. flotáții, art. flotáțiile (sil. -ți-i-)
f. Procedeu de separare a mineralelor din minereuri cu ajutorul unui lichid. [Art. flotația; G.-D. flotației; Sil. -ți-e] /<fr. flotation
s.f. 1. Procedeu de separare pe cale umedă a mineralelor utile din minereuri și a cărbunelui de steril. ♦ Separarea semințelor prin scufundarea lor în apă. 2. Flotare. [Gen. -iei. / cf. fr. flottation].
s. f. 1. procedeu de separare a particulelor solide de dimensiuni mici din apă prin mărirea capacității de plutire cu ajutorul unor reactivi, pentru separarea mineralelor utile din minereuri, precum și în sistemele de epurare a apelor. ♢ separarea semințelor prin scufundarea lor în apă. 2. flotare. (< fr. flottation)