s.f. 1. Însușire a unui corp de a pluti la suprafața unui lichid sau la o anumită adâncime. 2. Raportul dintre volumul părții nescufundate și volumul total al unui corp plutitor. 3. Proprietate a minereurilor de a putea fi separate prin flotație. – Din fr. flottabilité.
s. f., g.-d. art. flotabilității
f. 1) Caracter flotabil. 2) Proprietate a minereurilor de a se separa prin flotație. [Art. flotabilitatea; G.-D. flotabilității] /<fr. flottabilité
s.f. Capacitatea de plutire a unui corp. [Cf. fr. flottabilité].
s. f. 1. capacitate de plutire a unui corp. ♢ raportul dintre volumul părții nescufundate și volumul total al unui corp plutitor. 2. proprietate a minereurilor de a putea fi separate prin flotație (1). (< fr. flottabilité)