definiția flotatii definiție dex

flotez, vb. I. Tranz. A îndepărta prin decantare substanțele care plutesc la suprafața unui lichid. – Din fr. flotter.

vb., ind. prez. 1 sg. flotéz, 3 sg. și pl. floteáză

tranz. (substanțe care plutesc) A îndepărta prin decantare dintr-un lichid. /<fr. flotter

vb. I. tr. A îndepărta prin decantare substanțele care plutesc la suprafața unui lichid. [< fr. flotter].

flotații, s.f. 1. Procedeu de separare a mineralelor utile din minereuri sau a cărbunilor din steril. 2. Flotare (2). – Din fr. flottation.

s. flotare. (Câteva mișcări de ~.)

s. f. (sil. -ți-e), art. flotáția (sil. -ți-a), g.-d. art. flotáției; pl. flotáții, art. flotáțiile (sil. -ți-i-)

f. Procedeu de separare a mineralelor din minereuri cu ajutorul unui lichid. [Art. flotația; G.-D. flotației; Sil. -ți-e] /<fr. flotation

s.f. 1. Procedeu de separare pe cale umedă a mineralelor utile din minereuri și a cărbunelui de steril. ♦ Separarea semințelor prin scufundarea lor în apă. 2. Flotare. [Gen. -iei. / cf. fr. flottation].

s. f. 1. procedeu de separare a particulelor solide de dimensiuni mici din apă prin mărirea capacității de plutire cu ajutorul unor reactivi, pentru separarea mineralelor utile din minereuri, precum și în sistemele de epurare a apelor. ♢ separarea semințelor prin scufundarea lor în apă. 2. flotare. (< fr. flottation)