fluierari, s.m. 1. Persoană care cântă din fluier (1); fluieraș (2). 2. (Reg.) Meșter care face fluiere (1). 3. Nume dat mai multor păsări care emit sunete ca ale fluierului (1), dintre care cea mai cunoscută are capul și spatele negru cu pete galbene-aurii, ciocul lung și subțire și picioarele lungi (Charadrius pluvialis). [Pr.: flu-ie-] – Fluier + suf. -ar.
s. 1. v. fluieraș. 2. (ORNIT.; Charadrius pluvialis) (reg.) fluierător, fluturaș, prundăraș, purcăraș, văcărel. 3. (ORNIT.; Numenius tenuirostris) ploier mic. 4. (ORNIT.; Numenius arcuatus) ploier mare. 5. (ORNIT.) fluierar mare (Numenius arquata) = (pop.) șneap. 6. (ORNIT.; Calidris) prundaș.
s. m., pl. fluierári
m. 1) Meșter care face fluiere. 2) Muzicant care cântă la fluier. [Sil. flu-ie-] /fluier + suf. ~ar
m. Pasăre de talie medie, cu cioc lung și subțire, cu picioare lungi, care trăiește în regiuni mlăștinoase și scoate sunete asemănătoare cu cele ale fluierului. [Sil. flu-ie-] /fluier + suf. ~ar