fluturări, s.f. 1. Acțiunea de a flutura și rezultatul ei; fâlfâire, fluturat. 2. Oscilație a structurilor elastice ale unui avion, produsă de forțele aerodinamice. – V. flutura.
s. v. fâlfâit.
s. f., g.-d. art. fluturării; pl. fluturări