, fobii, s.f. Stare patologică de neliniște și de frică obsedantă, lipsită de o cauză obiectivă sau precisă. ♦ Repulsie, antipatie pentru ceva. – Din fr. phobie.
f. 1) Stare de teamă obsedantă. 2) Repulsie excesivă față de ceva; aversiune nerezonabilă. [Art. fobia; G.-D. fobiei; Sil. -bi-e] /<fr. phobie
s.f. Stare de frică bolnăvicioasă, obsedantă și nemotivată. ♦ Repulsie, antipatie pentru ceva. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „teamă (patologică) de”, „aversiune față de ceva”, „fobie”. [Gen. -iei. / < fr. phobie, cf. it. fobia, gr. phobos – frică].
s. f. stare de frică bolnăvicioasă, obsedantă și nemotivată. ♢ repulsie, antipatie pentru ceva. (< fr. phobie)