foișoare, s.n. 1. Terasă deschisă (ridicată mult deasupra pământului), cu acoperișul susținut de stâlpi sau de coloane; cerdac, pridvor. 2. Construcție izolată în curtea sau în grădina unei case; pavilion, chioșc. ♦ Turn. ♢ (Înv.) Foișor de foc = turn de observa'tie pentru incendii. [Pr.: fo-i-] – Din magh. folyosó.
n. 1) Construcție ușoară și pitorească într-o grădină, într-un parc sau în curtea unei case, care servește, de regulă, ca adăpost; chioșc; pavilion. 2) Terasă deschisă cu balustradă, cu acoperiș susținut de stâlpi, situată în fața intrării principale a unei case; cerdac; pridvor. [Sil. fo-i-] /<ung. folyosó
s.n. – 1. Turn. – 2. Mansardă, cameră amplasată în podul unei case. – 3. Chioșc, pavilion. – 4. Clopotniță separată de biserică. Mag. folyosó „coridor, galerie” (Cihac, II, 500; DAR). Este puțin probabilă der. pe care o propune Bogrea, Dacor., VI, 274, de la foaie, prin intermediul lui foiș „frunziș”.