s.n. 1. Format de hârtie sau de carte obținut prin îndoirea colii de hârtie o singură dată. 2. Filă de registru, de carte sau de manuscris numerotată o singură dată, pe o singură față, pentru ambele pagini. [Pr.: -li-o] – Din lat. [in]folio, fr. folio.
n. 1) Format de carte care se obține printr-o singură îndoire a colii de hârtie. 2) Suprafață formată din două pagini alăturate, numerotate o singură dată. [Sil. -li-o] /<lat. [in] folio, fr. folio
s.n. 1. Foaie de hârtie îndoită o singură dată și formând o coală de format mare, numerotată pe o singură parte. V. definitie/infolio">in-folio. ♦ Număr al unei pagini. 2. Peliculă care, aplicată pe o hârtie subțire, servește la imprimarea titlurilor pe copertele legate în pânză sau piele. [Pron. -li-o. / < fr. folio, cf. it. foglio, lat. folium – foaie].
s. n. 1. foaie de hârtie îndoită o singură dată și formând o coală de format mare, numerotată pe o singură parte. ♢ număr al unei pagini. 2. peliculă care, aplicată pe o hârtie subțire, servește la imprimarea titlurilor pe copertele legate în pânză sau piele. (< fr. folio, lat. /in/folio)
adj. invar. (Despre formatul unei cărți) În care coala de hârtie este îndoită în două, formând patru pagini; (despre cărți, adesea substantivat) care are acest format. [Pr.: -li-o] – Loc. lat.
adj. invar. 1) (despre formatul unei cărți) Care are coala de hârtie îndoită în două, formând patru pagini. 2) (despre cărți) Care are formatul unei astfel de coli. [Sil. -li-o] /Cuv. lat.