folosiri, s.f. Acțiunea de a (se) folosi și rezultatul ei; întrebuințare. – V. folosi.
s. 1. v. aplicare. 2. v. consumare. 3. v. fo-losință. 4. v. purtare. 5. v. practicare.
s. f., g.-d. art. folosírii; pl. folosíri