fonfi, foanfe, adj. (Despre oameni) Care vorbește pe nas, care pronunță nazal; care vorbește cu dificultate; fonfăit, fârnâit2, fornăit2. – Formație onomatopeică.
adj., s. fârnâit, fonfăit, fornăit, (reg.) mohnăit. (Un om ~.)
adj. m., pl. fónfi; f. sg. foánfă, pl. foánfe
și substantival (despre persoane) Care vorbește pe nas; care pronunță cuvintele nazal. /Onomat.