s.f. (Rar) Calitate a sunetelor limbii rezultată din definitie/vibra">vibrarea coardelor vocale în timpul definitie/emite">emisiunii lor; sonoritate (a sunetelor limbii). – Din fr. phonie.
f. Calitate a sunetelor limbii rezultată din vibrarea coardelor vocale în timpul emisiunii lor; sonoritate. /<fr. phonie
s.f. (Lingv.) Calitate a sunetelor limbii rezultate din vibrarea coardelor vocale în timpul emisiunii lor; sonoritate (a sunetelor limbii). // Element secund de compunere savantă cu semnificația „sunet”, „fonație”, „vorbire”. [Gen. -iei. / < fr. phonie].