, s.f. Disciplină medicală care studiază tulburările și afecțiunile vocii. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. phoniatrie.
f. Ramură a medicinei care se ocupă cu studiul tulburărilor vocii, precum și cu metodele de tratare și de profilaxie ale acestora. [Art. foniatria; G.-D. foniatriei; Sil. -ni-a-tri-e] / fr. phoniatrie
s.f. Disciplină medicală care studiază tulburările și afecțiunile vocii. [Pron. -ni-a-, gen. -iei. / < fr. phoniatrie].
s. f. disciplină medicală care studiază tulburările și afecțiunile vocii. (< fr. phoniatrie)