forez, vb. I. Intranz. A săpa găuri de sondă în vederea cercetării structurilor geologice, a explorării sau a exploatării unor zăcăminte de substanțe minerale utile. – Din fr. forer, lat. forare.
tranz. (roci, straturi dure etc.) A supune unei operații de foraj. /<fr. forer, lat. forare
vb. I. intr. A găuri (prin săpare) pământul pentru a ajunge la stratul de țiței, la zăcămintele de minereu etc. [< fr. forer, cf. lat. forare].
vb. intr. a găuri (prin săpare) pământul pentru a ajunge la straturi de țiței, la zăcămintele de minereu etc. (< fr. forer, lat. forare)
, pers. 3 fórăie, vb. IV. Intranz. (Despre animale) a sufla cu forță aer pe nări, a respira zgomotos; a sforăi. – Formație definitie/onomatopee">onomatopeică.
vb. – A sforăi. Creație expresivă, cf. hor. – Numeroase var.: forcăi, cf. horcăi; forcoti (a fluiera); sforăi (după Cihac, II, 340, din sl. svara „tumult”); sforcăi; (s)fornăi; fîrnîi; cf. și sfîrîi. Der. (s)forăială, s.f. (acțiunea de a sforăi); (s)forăilă, s.m. (poreclă dată celui care sforăie); sforăitor, adj. (zgomotos, vanitos).