, pers. 3 fórăie, vb. IV. Intranz. (Despre animale) a sufla cu forță aer pe nări, a respira zgomotos; a sforăi. – Formație definitie/onomatopee">onomatopeică.
vb., ind. și conj. prez. 3 sg. fórăie, imperf. 3 sg. forăiá
vb. – A sforăi. Creație expresivă, cf. hor. – Numeroase var.: forcăi, cf. horcăi; forcoti (a fluiera); sforăi (după Cihac, II, 340, din sl. svara „tumult”); sforcăi; (s)fornăi; fîrnîi; cf. și sfîrîi. Der. (s)forăială, s.f. (acțiunea de a sforăi); (s)forăilă, s.m. (poreclă dată celui care sforăie); sforăitor, adj. (zgomotos, vanitos).