, forfotesc, vb. IV. Intranz. 1. A umbla de colo până colo grăbit, iute; a foi, a furnica, a roi, a mișuna, a forfăi. 2. A fierbe cu zgomot înăbușit; a clocoti încet, potolit. – Formație onomatopeică.
vb. a se agita, a colcăi, a (se) foi, a se frământa, a furnica, a mișui, a mișuna, a roi, a viermui, (pop.) a bâjbâi, (înv. și reg.) a jimi, (reg.) a fojgăi, a vâșca, (prin Transilv.) a șovârca, (Olt.) a se vărzui, (Ban.) a vermeti, (fam.) a se fâțâi, a se vânzoli. (Lumea ~ pe străzi.)
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. forfotésc, imperf. 3 sg. forfoteá; conj. prez. 3 sg. și pl. forfoteáscă