s.f. Acțiunea de a forja (1) [în DN] și rezultatul ei; prelucrare la forjă a metalelor. [< forja].
, forjării, s.f. Atelier în care se execută operații de forjare, prin deformare plastică, la cald sau la rece; forjă (3). [Var.: forjeríe s.f.] – Forjă + suf. -ărie. Cf. fr. forgerie.
f. Atelier unde se forjează. [Art. forjăria; G.-D. forjăriei, Sil. -ri-e] /forjă + suf. ~ărie