forțări, s.f. Acțiunea de a (se) forța și rezultatul ei; silire, spargere, stricare. – V. forța.
s. 1. v. constrângere. 2. v. strădanie. 3. spar-gere, stricare, violare. (~ unei încuietori.)
s. f., g.-d. art. forțării; pl. forțări
s.f. Acțiunea de a forța și rezultatul ei; silire; spargere, stricare. [< forța].