fose, s.f. 1. Cavitate puțin adâncă, mai largă la deschidere decât în adâncime, situată la suprafața unei structuri anatomice. 2. (Geogr.; în sintagma) Fosă abisală, v. abisal 3. (De obicei urmat de determinările „orchestrei” sau „de orchestră”) Spațiu aflat sub avanscena unui teatru sau în fața acesteia, destinat de obicei orchestrei; loja orchestrei. – Din fr. fosse, lat., it. fossa.
f. 1) Adâncitură naturală într-o structură anatomică. ~ nazală. 2) geol. Depresiune lungă și adâncă. 3) teatru Loc rezervat pentru orchestră. /<fr. fosse, lat., it. fossa
s.f. 1. Depresiune largă și puțin adâncă la suprafața unei structuri anatomice; cavitate. ♢ Fosă nazală = fiecare dintre cele două jumătăți ale cavității nazale. 2. Depresiune alungită și adâncă pe fundul oceanelor, depășind 6000 m; groapă abisală, depresiune mai mult sau mai puțin largă și adâncă în sol. 3. (Teatru) Porțiune care desparte scena de sală, rezervată orchestrei. [< fr. fosse, it. fossa, cf. lat. fossa – șanț, groapă].
s. f. 1. depresiune largă și puțin adâncă la suprafața unei structuri anatomice; cavitate. o ~ nazală = fiecare dintre cele două jumătăți ale cavității nazale. 2. depresiune alungită și adâncă, pe fundul oceanelor; groapă abisală, depresiune mai mult sau mai puțin largă și adâncă în sol. 3. loc rezervat orchestrei în sălile de teatru muzical. 4. bazin de colectare a dejecțiilor. (< fr. fosse, it. fossa)
s. (GEOGR.) depresiune oceanică, groapă abisală.