s.f. Fenomen datorită căruia un material emite electroni când cade pe el lumina. ♦ Disciplină care se ocupă cu studiul fenomenelor fotoelectrice. – Din fr. photoélectricité.
s. f., g.-d. art. fotoelectricității
f. Caracter fotoelectric. [Sil. -to-e-] /<fr. photoélectricité
s.f. Fenomen datorită căruia un material emite electroni când cade pe el lumina. ♦ Disciplină care se ocupă cu studiul fenomenelor fotoelectrice. [Cf. fr. photoélectricité].
s. f. 1. fenomen datorită căruia un material emite electroni sub acțiunea luminii. 2. disciplină care studiază fenomenele fotoelectrice. (< fr. photoélectricité)