(2), fototipii, s.f. 1. Procedeu prin care se execută reproduceri, apropiate ca aspect de fotografie, cu ajutorul unui clișeu format dintr-un strat subțire de gelatină bicromatică, așezat pe o placă de cupru. 2. Reproducere obținută prin acest procedeu. – Din fr. phototypie.
s. f., art. fototipía, g.-d. art. fototipíei; pl. fototipíi, art. fototipíile
f. 1) Procedeu de reproducere poligrafică a unei imagini. 2) Imagine obținută prin acest procedeu. [Art. fototipia; G.-D. fototipiei; Sil. -pi-e] /<fr. phototypie
s.f. (Poligr.) Procedeu prin care se execută reproduceri în diverse cerneluri; colografie. ♦ Reproducere obținută prin acest procedeu. [Gen. -iei. / < fr. phototypie, cf. gr. phos – lumină, typos – urmă].
s. f. procedeu de fotocolografie cu ajutorul a diverse cerneluri, pe o placă de cupru; reproducerea obținută. (< fr. phototypie)