s.n. Frământare. – V. frământa.
frământați, -te, adj. 1. (Despre aluat) Preparat prin frământare. 2. Fig. Cuprins de neliniște; zbuciumat, agitat. – V. frământa.
adj. 1. v. agitat. 2. v. zbuciumat. 3. v. critic. 4. chinuit, consumat, muncit, necăjit, trudit, zbuciumat, (reg.) canonit, (înv.) necăjitor. (Un om ~.) 5. v. obsedat.