frânari, s.m. Muncitor la căile ferate însărcinat cu manevrarea frânei de mână. – Frână + suf. -ar.
s. m., pl. frânári
m. Feroviar specializat în manevrarea frânelor. /frână + suf. ~ar
frânări, s.f. 1. Acțiunea de a frâna și rezultatul ei; frânat. 2. Inhibiție. – V. frâna.
s. oprire. (~ unui vehicul.)
s. f., g.-d. art. frânării; pl. frânări
s.f. 1. Acțiunea de a frâna; frânaj. 2. Inhibiție. [< frâna]