francaturi, s.f. Ansamblul mărcilor poștale și al ștampilelor aplicate pe o corespondență. – Franca + suf. -tură.
s. f., pl. francatúri
f. Ansamblu de mărci poștale și ștampile aplicate pe o corespondență. /a franca + suf. ~tură
s.f. (Rar) Francare a trimiterilor poștale. ♦ Timbrele folosite în acest scop. [< germ. Frankatur].
s. f. francare a trimiterilor poștale. ♢ mărcile și ștampilele aplicate pe o corespondență. (< germ. Frankatur)