fredonez, vb. I. Tranz. A cânta încet (fără cuvinte); a cânta cu gura închisă, a îngâna o melodie. – Din fr. fredonner.
vb., ind. prez. 1 sg. fredonéz, 3 sg. și pl. fredoneáză
tranz. A cânta încet, fără cuvinte, ca pentru sine; a murmura; a îngâna. /<fr. fredonner