frichinesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. A se mișca încoace și încolo fără rost; a se fâțâi. 2. Tranz. A purta de colo până colo pe cineva, a sâcâi. – Et. nec.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frichinésc, imperf. 3 sg. frichineá; conj. prez. 3 sg. și pl. frichineáscă