Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția fronturile definiție dex
fronturile
găsește rime pentru
fronturile
FRONT,
fronturi
,
s.n.
1.
Loc
unde se
dau
lupte
militare
în
timp
de
război
;
totalitatea
forțelor
militare
care
operează
pe
câmpul
de
luptă
sub o
comandă
unică
. ♢ Expr.
A
rupe
(sau
a
sparge
)
frontul
= a
rupe
linia
de
apărare
a
inamicului
, a
pătrunde
forțat
în
linia
de
apărare
a
acestuia
. ♦
Parte
din
teatrul
de
operații
al unui
stat
aflat
în
stare
de
război
,
pusă
sub
comandă
unică
. ♦
Mare
unitate
operativă
,
compusă
din mai
multe
armate
.
2.
Formație
de
militari
,
școlari
,
sportivi
etc.
aliniați
cot
la
cot
, cu
fața
la
persoana
care dă
îndrumări
,
comenzi
etc. ♢
Loc
. adv.
În
front
=
așezat
în
linie
, în
poziție
de
drepți
sau pe
loc
repaus
.
3.
Fig.
Grup
de
forțe
solidare
,
organizate
în
vederea
unei
lupte
comune
pentru
realizarea
unui
scop
;
p. ext.
sectorul
unde se
duce
o
astfel
de
luptă
.
4.
Porțiune
dintr-un
zăcământ
de
substanțe
minerale
unde se
face
tăierea
rocilor
, a
minereurilor
sau a
cărbunilor
.
5.
Plan
vertical
în care
sunt
situate
fațada
unei
clădiri
sau
fațadele
unui
ansamblu
de
clădiri
. ♦
Latură
a unei
parcele
, care
coincide
cu
alinierea
căii
de
circulație
.
6.
(Met.)
Zonă
de
tranziție
între
două
mase
de
aer
diferite
,
caracterizată
prin
schimbări
meteorologice
bruște
, cu
consecințe
directe
asupra
mersului
vremii
. ♢
Front
atmosferic
=
zonă
de
contact
între
două
mase
de
aer
cu
gradient
termic
ridicat
.
7.
(Fiz.; în
sintagma
)
Front
de
undă
=
ansamblul
punctelor
până la care
ajunge
o
oscilație
la un
moment
dat
. – Din fr.
front
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia fronturile
FRONT
s.
(
MIL
.)
(pop.)
șirag
.
(
Ostașii
stau
în ~.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia fronturile
front
s. n., pl.
frónturi
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia fronturile
FRONT ~uri
n.
1)
Teritoriu
pe care se
desfășoară
acțiuni
militare
în
timp
de
război
. 2)
Grupare
operativă
compusă
din mai
multe
armate
,
aflată
sub o
comandă
unică
pe un
astfel
de
teritoriu
.
~ul de
nord
.
3)
Formație
de
militari
, de
elevi
sau de
sportivi
,
aliniați
cu
fața
la
persoana
care dă
dispoziții
. 4)
Sferă
de
activitate
;
domeniu
;
tărâm
.
~
ideologic
. 5)
fig.
Grupare
de
forțe
obștești
în
vederea
unei
activități
comune
. 6)
fig.
Partea
din
față
a ceva. /<fr.
front
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia fronturile
front (frónturi),
s.n. –
Loc
unde se
dau
lupte
militare
. Fr.
front
,
cf.
frunte
. – Der.
frontal
,
adj., din fr.
frontal
;
frontavoi
, s.m. (
ofițer
care și-a cîștigat
gradele
fără
studii
de
bază
, pe
front
), din
rus
.
frontovoi
(
Graur
,
BL
,
IV
, 83),
astăzi
înv.;
frontieră
,
s.f., din fr.
frontière
;
frontispiciu
,
s.n., din fr.;
fronton
,
s.n., din fr.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia fronturile
FRONT
s.n.
1.
Loc
,
teritoriu
, pe care se
poartă
luptele
într-un
război
. ♦
Grupare
operativă
constituită
din
forțe
militare
numeroase
sub o
comandă
unică
.
2.
Formație
de
militari
, de
sportivi
etc.
așezați
în
linie
.
3.
(
Fig.
)
Grupare
unitară
de
forțe
strânse
în
vederea
unei
lupte
comune
.
4.
(
Arhit.
)
Plan
vertical
în care este
situată
fațada
unei
clădiri
. ♦
Perete
în care se
execută
tăierea
rocilor
sau a
minereurilor
.
5.
(
Met.
)
Zonă
de
tranziție
între
două
mase
de
aer
diferite
,
caracterizată
prin
schimbări
meteorologice
bruște
și cu
consecințe
directe
asupra
mersului
vremii
. ♢
Front
de
furtună
=
masă
de
aer
rece
care,
împinsă
de
furtună
,
provoacă
deplasarea
aerului
mai
cald
din
fața
ei. [< fr.
front
, cf.
rus
.
front
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia fronturile
FRONT
1
s. n.
1.
teritoriu
pe care se
poartă
luptele
într-un
război
. ♢
grupare
operativ
-
strategică
constituită
din
forțe
militare
numeroase
, sub o
comandă
unică
,
destinată
ducerii
unor
operații
de
amploare
. 2.
formație
de
militari
,
sportivi
etc. în
linie
. 3. (fig.)
grup
organizat
de
oameni
în
vederea
unei
lupte
comune
. 4. (arhit.)
fațata
principală
a unei
clădiri
,
latura
dinspre
stradă
a unei
parcele
. ♢
perete
în care se
execută
tăierea
rocilor
sau a
minereurilor
. o ~ de
lucru
=
existența
condițiilor
pentru
ca
echipele
specializate
de
lucrători
să-și
poată
desfășura
activitatea
de
execuție
. 5. (met.)
zonă
de
separație
a
două
mase
de
aer
cu
proprietăți
diferite
. 6. (fiz.) ~ de
undă
=
totalitatea
punctelor
până la care
ajunge
o
oscilație
la un
moment
dat
. 7. (
herald
.)
centrul
părții
superioare
a unui
scut
. (< fr.
front
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia fronturile
FRONT
2
(O)-
elem.
„
front
meteorologic
,
masă
de
aer
”; „
frunte
”. (< fr.
fronto-
, cf.
lat. frons
, -ntis,
frunte
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia fronturile
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK