Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția frunțile definiție dex
frunțile
găsește rime pentru
frunțile
alivanti pour toujours și să mă pupi în cur! / în frunte!
expr. (glum. vulg.)
la
revedere
!
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia frunțile
cu moț în frunte
expr. (iron.)
grozav
,
nemaipomenit
;
superior
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia frunțile
FRÚNTE,
frunți
,
s.f.
1.
(La
oameni
)
Partea
superioară
a
feței
,
formată
din
osul
frontal
,
cuprinsă
între
sprâncene
și
păr
și
mărginită
lateral
de
tâmple
; (la
animale
)
partea
dinainte
a
capului
,
imediat
deasupra
ochilor
.
2.
Cap
;
față
,
chip
.
3.
Fig. (
Adesea
articulat
) Tot ce e mai
bun
, mai
ales
, mai de
seamă
, ceea ce e de
calitate
superioară
;
persoană
care se
distinge
, care se
relevă
primul
(
dintre
alții
). ♢
Loc
. adv.
În
frunte
sau (
loc
. prep.)
în
fruntea
cuiva (sau a ceva) = în
față
,
înainte
(
față
de cineva sau de ceva); fig. în
locul
întâi
, de
cinste
, de
conducere
. ♦
Lichid
obținut
la
începutul
unei
distilări
fracționate
. – Lat.
frons, -ntis
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia frunțile
FRÚNTE
s.
1.
cap
.
2.
cap
.
(În ~
bucatelor
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia frunțile
FRÚNTE
s. v.
cap
,
elită
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia frunțile
frúnte
s. f., g.-d.
art
.
frúnții
;
pl.
frúnți
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia frunțile
FRÚN//TE ~ți
f.
1)
Partea
din
față
a
capului
situată
deasupra
ochilor
. 2)
fig. mai
ales
art
.
Partea
mai de
valoare
, mai de
calitate
;
cremă
. ♢
De ~
de
vază
;
important
. [G.-D.
frunții
] /<lat.
frons
, ~
ntis
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia frunțile
frúnte (frúnți),
s.f. –
1.
Partea
superioară
a
feței
. –
2.
Partea
superioară
,
cap
. –
3.
Parte
anterioară
. –
4.
Parte
eminentă
,
cremă
,
elită
. – Mr.
frămte
, frînte, megl.
frînte,
frunti
, istr.
frunte
.
Lat.
frons, frontem
(Pușcariu 658;
Candrea
-
Dens
., 657; REW 3533;
DAR
), cf. it.,
port
.
fronte
, prov., cat.
front
, sp.
frente
; cf. și
dubletul
front
.
Der.
fruntar
, s.n. (scîndură care
acoperă
roata
morii
de grîu;
legătură
pentru
frunte
;
curea
peste
fruntea
calului
; Trans.,
iconostas
), cu suf. -
ar
(după
Candrea
-
Dens
., 658,
direct
din lat. *
frontārium
; după
Pascu
,
Beiträge
, 16, REW 3534 și
DAR
, din lat.
frontāle
);
fruntarie
,
s.f. (înv.,
frontieră
), cuvînt
artificial
,
copiat
după fr.
frontière
;
fruntaș
,
s.m. (
persoană
importantă
;
caporal
);
fruntășie
,
s.f. (
faptul
de a fi
fruntaș
);
fruntășime
,
s.f. (
adunare
de
fruntași
);
frunțiș
,
adv. (
direct
;
public
);
fruntos
,
adj. (cu
fruntea
mare
);
înfrunta
, vb. (a
arunca
în
față
; a
dojeni
; a
face
un
afront
, a
sfida
),
menționat
din
sec
. XVII, der. cu pref.
în-
(după
Candrea
-
Dens
., 661, și
DAR
,
direct
din lat. *
infrontāre
,
ipoteză
puțin
probabilă
);
înfrunt
, s.n. (înv.,
afront
),
creație
artificială
de Negruzzi, pe
baza
fr.
*affront
;
înfruntăciune
,
s.f. (înv.,
dojenire
);
înfruntător
,
adj. (
violent
,
aspru
);
înfrunți
,
vb. (a
începe
, a
tăia
prima
bucată
);
înfrunțeală
,
s.f. (
acțiunea
de a
tăia
prima
bucată
);
sfruntat
, adj. (
obraznic
,
îndrăzneț
,
insolent
), pe
baza
fr.
effronté
. – Din
rom
.
provine
rut.
fruntaš
„stăpîn” (
Candrea
,
Elemente
, 402). Cf.
front
,
fruncea
.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia frunțile
frunte înaltă
expr. (iron.)
chelie
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia frunțile
MOALELE-FRÚNȚII
s. v.
tâmplă
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia frunțile
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK